Am depăşit deja secolul vitezei şi am intrat în altul, acela al vitezei ameţitoare a ciberneticii, a informaticii, a maşinilor ultra rapide, a avioanelor ce traversează în trei ore Atlanticul şi a operaţiunilor bancare ce în secunde acumulează sau pierd milioane. Toţi ne grăbim, suntem nerăbdători să ajungem cât mai repede unde ne-am propus şi nu arătăm prea multă milă celor ce nu manifestă la fel de multă abilitate şi îndemânare în trafic ca şi noi. Ne bucurăm însă când vedem răbdarea vânzătoarei ce aşteaptă zâmbitoare până ne hotărâm să alegem şi să cumpărăm ce ne-am propus, apreciem pe cei care ne oferă din timpul lor pentru a ne ajuta sau a ne explica înca o dată lucruri pe care nu le-am înţeles. Apreciem la alţii această calitate care se cheamă răbdare, şi ne bucurăm când cei din jur o manifestă faţă de noi în diverse situaţii. Dar, uitându-ne la noi, ce putem spune despre felul în care ne manifestăm această parte a caracterului nostru în relaţia cu cei de lângă noi? Care este răbdarea produsă in viaţa noastră ca şi credinciosi de Duhul Sfânt al lui Dumnezeu? Cum putem arăta această răbdare celor din jurul nostru în viaţa de zi cu zi?
În mesajul ce urmează, intitulat „Răbdarea”, fratele pastor Livius Percy va încerca să răspundă la aceste întrebări, inspirându-se din textul ce se găseşte în Epistola Galateni capitolul 5, versetele 22-25.