Biserica este dificilă!

Biserica este grea pentru peresoana care intră pe ușă, temându-se de judecată.

Biserica este grea pentru familia pastorului, care se află sub microscopul intregei congregatii.

Biserica este grea pentru sufletul risipitor care se întoarce acasă, distrus și lovit de lume.

Biserica este grea pentru fata/baiatul care pare că le are pe toate, dar nu le are.

Biserica este grea pentru cuplul care s-a certat tot drumul până la slujbă.

Biserica este grea pentru mama singură, înconjurată de cupluri care se țin de mână și de familii aparent perfecte.

Biserica este grea pentru văduva și văduvul care nu sunt invitați la prânz după slujbă.

Biserica este grea pentru slujitorul cu copii înstrăinati.

Biserica este grea pentru persoana care cântă cântece de închinare, copleșită de greutatea versurilor.

Biserica este grea pentru bărbatul nesigur în rolul său de lider.

Biserica este grea pentru soția care tânjește să fie condusă de un bărbat neprihănit.

Biserica este grea pentru voluntarul de la scoala duminicala care tânjește cu disperare după un copil pe care să-l iubească.

Biserica este grea pentru femeia singură și bărbatul singur, care se roagă ca Dumnezeu să le aducă un partener.

Biserica este grea pentru o adolescentă/adolescent care poartă o pvara, rușinati de greșelile lor.

Biserica este grea pentru păcătoși.

Biserica este grea pentru mine.

E greu pentru că la exterior totul pare strălucitor și perfect. Cea mai bună duminică în comportament și îmbrăcăminte.

Cu toate acestea, sub aceste straturi, găsești un corp de oameni imperfecți, suflete carnale, cu motive egoiste.

Dar, aici este frumusețea bisericii –

Biserica nu este o clădire, o mentalitate sau o așteptare.

Biserica este un trup.

Biserica este un grup de păcătoși, salvați prin har, care trăiesc în comuniune ca sfinți.

Biserica este un corp de credincioși legați ca frați și surori de o iubire veșnică.

Biserica este un pământ sfânt unde păcătoșii stau ca egali în fața Tronului Harului.

Biserica este un refugiu pentru inimile frânte și un teren de antrenament pentru războinici puternici.

Biserica este un punct de convergență între confruntare și invitație. Unde păcatul este confruntat și inimile sunt invitate să caute restaurarea.

Biserica este o lecție de credință și încredere.

Biserica este un purtător de poveri și un dătător de speranță.

Biserica este o familie. O familie care se reunește, lăsând la o parte diferențele, uitând greșelile trecutului, bucurându-se de cele mai mici victorii.

Biserica, trupul și cercul păcătoșilor deveniți păcătoși, este locul în care El locuiește, iar dacă Îl rugăm, El este credincios să vină.

Deci, chiar și în zilele grele de la biserică-

Zilele în care sunt în dezacord cu un prieten, în care m-am certat cu soțul/sotia mea pentru că am întârziat încă o dată. Când am mers purtând poveri mai grele decât poate inima mea să suporte, dar mascând durerea cu un zâmbet pe față. Când am purtat o literă scarlată, sub microscop. Când am tânjit după un copil pe care să-l țin în brațe sau când m-am luptat cu lacrimile în timp ce versurile erau cântate. Când m-am întors, speriată și distrusă, după ce am plecat.

Îmi voi aminti, El nu a eșuat niciodată să mă întâlnească acolo.