Facebook și alte rețele de socializare ne-au oferit minunatul privilegiu de a ști mai multe despre prietenii noștri decât ne-am dorit vreodată. „Tocmai mi-am suflat nasul. M-am gândit că ar trebui să știți cu toții.” Cel mai bine, putem împărtăși „selfie-urile” noastre; poze cu mine, făcute de mine. Pentru că totul este despre mine, nu? NU! Ei bine, cel puțin nu ar trebui să fie.
Un documentar TV spunea: „Există o epidemie de singurătate astăzi”. Ei bine, este adevărat. Chiar și într-o lume care, într-un fel, este mai conectată ca niciodată. În mod superficial, dar în mod ciudat lipsită de tipul de conexiune umană profundă care să ne satisfacă inimile însetate de dragoste. Viața nu a fost niciodată menită să fie o existență „selfie”. În care totul se rezumă la cum arăt, ce fac, ce simt, de ce am nevoie. Problema este că o lume care este la fel de mare ca mine este o lume prea mică pentru a trăi în ea.
Cu ani în urmă, un tânăr i-a scris Maicii Tereza cu o întrebare destul de convingătoare. Această femeie care își îngropase viața în nevoile celor mai distruse persoane din mahalalele din Calcutta era în mod clar cea care ar fi știut răspunsul. El a întrebat: „Ce pot face pentru a avea o viață semnificativă, așa cum ai avut tu?”. Răspunsul Maicii Tereza a fost o carte poștală cu doar trei cuvinte: „Găsește-ți propriul Calcutta”. Sau: „Găsește niște oameni care au nevoie de tine și fii acolo pentru ei”.
Nu trebuie să mergeți la Calcutta pentru a-i găsi. Ei se află în azilul de bătrâni, sau pot fi copii care se luptă la școală și care ar putea prospera dacă cineva și-ar face timp să le ofere meditații sau să le fie mentor. „Calcutta” poate fi reprezentată de persoanele fără adăpost, de șomerii sau de persoanele din cartier care au probleme medicale.
De fapt, s-ar putea să nu fie nevoie să căutați mai departe de oamenii cu care lucrați, cu care vă jucați sau cu care mergeți la școală. În orice zi, cineva din lumea ta are nevoie de un zâmbet, de o îmbrățișare, de un compliment, de un cuvânt de încurajare, de o ureche care să te asculte sau doar de a fi observat sau inclus. Este o chestiune de recalibrare a radarului tău pentru a vedea oamenii pentru care ai putea face o diferență.
Dar sacrificiul de sine nu este lipsit de beneficii personale. Pentru că cel mai rapid mod de a ieși din groapa ta este să scoți pe altcineva din a lor. Iar cel mai bun antidot pentru a te simți singur este să fii acolo pentru altcineva. Așadar, întoarce obiectivul aparatului de fotografiat în partea cealaltă pentru a face din viața ta un „altruism” în loc de un „selfie.” În care cealaltă persoană este imaginea; în care misiunea vieții tale este simplă; fă ca fiecare persoană să simtă că este importantă.
În cuvântul nostru de astăzi din Cuvântul lui Dumnezeu, în 2 Corinteni 5:15, Dumnezeu spune: „Hristos a murit pentru toți, pentru ca ei să nu mai trăiască pentru ei înșiși, ci pentru Cel care a murit pentru ei și a înviat.” Vedeți, nu ar trebui să mai trăim pentru noi înșine.
Cu ani în urmă, când vorbeam ocazional pentru capelele celor de la New York Giants, am avut privilegiul de a-l cunoaște pe fundașul lor, George Martin. Un mare jucător de fotbal, da. De fapt, avea un inel de Super Bowl și toate cele. Dar un om și mai măreț, pentru că întotdeauna îi făcea pe ceilalți să fie cei mai importanți, în locul lui. Într-un an a vorbit pentru echipa de fotbal a liceului nostru local. Tocmai fusese numit Omul Anului de către NFL pentru munca sa în favoarea copiilor bolnavi și muribunzi, alături de o mulțime de cauze caritabile. Nu a fost singurul premiu pe care l-a primit pentru că și-a „găsit propriul Calcutta”.
El le-a spus jucătorilor noștri: „Trebuie să știți adevăratul motiv pentru care fac aceste lucruri. Îmi copiez doar eroul. Eroul meu este Iisus Hristos”. El a continuat să explice cum Isus a uitat de Sine pentru a ne oferi o șansă de a merge în cer într-o zi și de a avea o relație cu Dumnezeul pentru a cărui dragoste am fost făcuți.
Pentru ca acest lucru să se întâmple, zidul dintre noi și Dumnezeu a trebuit să cadă. Și putea fi dărâmat doar dacă se plătea pedeapsa pentru noi, care să ne conducem propria viață; o pedeapsă cu moartea. Biblia spune: „Darul lui Dumnezeu este viața veșnică prin Isus Hristos, Domnul nostru”. Viața veșnică în loc de pedeapsa veșnică; raiul în loc de iad.
Biblia spune: „Fiul lui Dumnezeu m-a iubit și S-a dat pe Sine însuși pentru mine” (Galateni 2:20). Aceasta este o dragoste pe care trebuie să o experimentezi tu însuți. Poți începe această relație, o relație de dragoste cu El, chiar în această zi. Spune doar: „Isus, sunt al tău”.
Mergeți pe site-ul nostru. Te putem ajuta să afli cum poți fi sigur că Îi aparții Lui. Acel site este ANewStory.com. Viața nu mai este niciodată la fel odată ce ai experimentat pe propria piele dragostea transformatoare a lui Isus Hristos.
Ron Hutchcraft – A Word With You
Ron Hutchcraft – Un cuvânt cu tine
